Amintiri in mijlocul primaverii!

“Eram in data de 26 Februarie si era o zi minunata de primavara.Toate cuplurile parca rasareau de sub nameti si se plimbau se mana…ca indragostitii!Dar eu nu despre cat e  de frumoasa  primavara povestesc, ci despre faptul ca azi a fost Alexa la mine si ca de obicei, am rugat`o sa imi mai povesteasca odata.O singura poveste ma poate vrajii pe mine incat zambesc toata ziua dupa ce o aud.

-Haide, te rog, mai zi-mi-o odata!Reimprospateaza-mi memoria!Te rooog!

-Dar o stii!De ce vrei sa ti-o mai zic odata?

-Dar imi place…haide, te rog. Tu maine pleci si nu o sa mai vii acasa numai la sfarsitul vacantei. O sa imi fie dor de tine si vreau sa am povestea “proaspata” in minte.

-Of!Bine.Ti-o zic…

Atunci pe fata mea si-a facut aparitia un zambet de multumire(prostesc, mai bine zis), reusisem sa o conving si acum ma pregateam iara sa visez la fiecare propozitie pe care o zicea si sa imi imaginez asa cum vreau eu…

-Pai, promite ca nu razi mai intai.

-Dar mereu rad!Haide odata!Zi.

-Ah!Bine,fie!Anul trecut, chiar inainte de vacanta de iarna, eu ma despartisem de Razvan.Pentru ca nu imi place sa imi arat sentimentele-adica faptul ca eram suparata- am iesit in parc cu fetele si am fost toata numai un zambet.Dar eram plecata demult deja si imi era si frig.Eu eram singura de aici din cartier si cum afara se intunescase deja, am horatat ca eram vremea sa ma intorc acasa.Niki m-a condus pana la scara,si chiar daca totul ar fi fost perfect, eu ma gandeam numai la Razvan.Cand am ajuns la mine la scara eu m-am intins putin sa il pup pe obraz si el m-a intrebat daca…

-Daca vrei sa fi prietena lui?Daca vrei sa fi cu el de sarbatori?Daca ceee?

-Daca mai tin la Razvan?

-Ce urat din partea lui!A stricat tot!

-Eh!Lasa, trecem peste.Ziua de Craciun ne-am petrecut`o fiecare la el acasa, u familiile nostre.In schimb, a doua zi de Craciun ne-am intalnit, tot mai pe seara. Nu ninsese pana atunci deloc, nici macar in seara de Craciun…dar acum era ca o seara rupta din basme: fulgi mari presarau peste tot-era ceva de vis. Eu si Niki ne-am plimbat cam prin tot orasul si, facandu-se din nou tarziu, el s-a oferit iara sa ma conduca.Tot ce imi trecea mie prin cap era ceva departe de Niki:” eu si Razvan,printre fulgii acestia atat de desi, tinandu-ne de mana…”. Si Niki, parca citindu-mi gandurile, mi-a prins pumnul in mana lui…Parca trezita brusc la realitate, mi-am ridicat uimita privirea, oprindu-ma o clipa.El a venit in fata mea si cu cealalta mana mi-a cuprins fata.S-a apropiat si m-a sarutat…

-Oh, da!Si tu te-ai topit.

-Pai, da!Ca nu ma asteptam.In orice caz, a fost frumos, atat de frumos incat, de fiecare data cand imi amintesc ma topesc.”

Nu exista un final fericit la poveste.Ea inca il iubea pe Razvan.Nu a vrut sa il raneasca si pe Niki…partea buna este ca acum ei sunt buni prieteni,chiar daca nu sunt impreuna.

Advertisements

~ by Vero on May 4, 2008.

2 Responses to “Amintiri in mijlocul primaverii!”

  1. Deci e chiar frumoasa poveste…super tare dak e si pe bune;)

  2. povestea^

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: