PovestiDesprePovesti

Nu ca as avea inspiratie, dar, vreau sa scriu… nu pot acum sa

dezvolt, dar, pot sa fac un rezumat despre urmatoarea mea povestire.

“Orice Romeo are Julieta lui
Asta-i povestea, a ta si-a orisicui
Asa e viata, mereu va fi asa,
Ieri ca si azi, maine sau pururea…”  (Holograf – Romeo si Julieta)

Asta canta in castiile ei in momentul in care povestea incepe. Cu castiile pe urechi, melodia pe “repeat”, statea in pat si privea tavanul, cu mintea goala si gandul in alta parte. Deodata, ceva o facu sa tresara si sa revina pe Terra. Era telefonul. Raspunse, chiar daca nu voia. Stia ce urma: o cearta cu el, din nou. Care el? Nu, nu era iubitul ei, era doar unul dintre cei mai buni prieteni ai ei, de care ar fi vrut de atatea ori sa se indragosteasca… A sunat`o, i-a raspuns, dar, se astepta sa tipe la ea, sa se certe…nu a fost asa, el i-a vorbit calm si calculat, chiar daca ea era in intarziere. Dupa 10 minute de discutii la telefon, a renuntat si el la excursie planuita cu restul grupului de prieteni si a hotarat sa meagra la ea.

Acum, adolescenti fiind, trec prin multe incercari, impreuna: de la moarte tatalui ei, pana la divortul parintiilor lui. Toate par mai usoare pentru ca se au unul pe celalalt, pana in momentul in care, un an de zile nu se mai vad pentru ca el trebuie sa plece la facultate, in alt judet.

 Chiar daca nu ar fi crezut vreodata, isi dau seama ca sunt indragostiti unul de celalalt, dar nu au curajul sa si-o spuna. Motivul? Mereu vorbeau despre acea persoana cu care ar fi vrut sa isi intemeieze fiaecare o familie si mereu  acea persoana, pentru ea, sau pentru el, chiar exista.  Primul lui an de facultate a fost cel mai greu din punct de vedere sentimental pentru amandoi. Nici unul  nu a mai avut nici o relatie. Chiar si dupa ce s-au vazut nu si-au destainuit sentimentele, crezand ca e mai bine. Amandoi sufereau, dar nici unul nu avea curajul sa recunoasca.

Asta pana intr-o zi, cand, vazand ca prietena ei cea mai buna ii facea ochi dulci, nu a mai rezistat si i-a spus tot ce simtea pentru el. Era si cazut. Erau cam in ultimu, respectiv penultimul an de facultate.

The end. Nu au facut o nunta ca-n basme, sa tine 3 zile si 3 nopti, dar au trait fericiti pana… soarta i-a despatit…

 

                                                            Un fel de morala? Intr-o lume asa de grabita si de rea, ar trebui sa avem incredere in persoana care e mereu langa noi si sa ii spunem ce simtit…

Advertisements

~ by Vero on July 26, 2008.

4 Responses to “PovestiDesprePovesti”

  1. Multumesc !

  2. Bravo !
    Si fotografiile sunt frumoase, ma bucur ca ai reusit !

  3. Un fel de morala? Intr-o lume asa de grabita si de rea, ar trebui sa avem incredere in persoana care e mereu langa noi si sa ii spunem ce simtitm…
    Ce-mi place!!:X si totusi…nu avem curajul,exista anumite temeri care se pot transorma in realitate si in regrete mai tarziu:-<stii parerea mea…mai bine taci!

  4. “Intro lume asa grabita si rea” nu trebuie sa ai increderein nimeni si sa incerci sa fi cel mai rau.Eu cred ca ea nu a spus nimic din lasitate,de frica unui refuz si pentru ca se temea sa nu trice prietenia care o aveau.Daca nu avea incredere in el nu erau prieteni asa de buni.
    “Intro lume asa grabita si rea” trebuie sa ai curaj si sa risti.Daca nu risti nu vei avea niciodata nimic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: