MAB.TML

-Gata, incepu Taylor cu zambetul pe buze, si el entuziasmat de ceea ce urma. Am rezolvat totul. Va faceti bagajele si in 2 ore sunteti inapoi aici. Nu vreau ca nici unu din voi sa lipseasca. Va luati doar strictu necesar: buna-dispozitia, periuta de dinti si haine. Haide trupa. In 2 ore sunteti aici.
Odata ce anuntul a fost lansat, toti s-au imprastiat rapid spre casele lor, in ideea terminarii bagajului cat mai repede. Era mijlocul vacantei de vara iar ei nu plecasera inca nici unde impreuna. Asta a fost ocazia lor, si Taylor facuse totul posibil. Tatal sau, sef al ocolului silvic, tocmai le imprumutase cabana cea noua. Pentru o saptamana urmau sa fie doar ei si natura.
Gasca era restransa, dar toti erau prieteni. Mika si Lore erau impreuna de aproape 2 ani, si tachinatul reciproc era, la ei, la ordinea zilei. Alexa era cea care trecuse prin cele mai multe probleme alea adolescentei, dar isi pastrase mereu sufletul tanar si inocenta copilariei. Bogdan era cel mai mare din grupa, iar Mode cea mai mica. Si ei erau impreuna. De aproape 7 luni, doar. La ei dragostea se manifesta inca mai copilareste, poate si pentru ca amandoi erau mult mai romantici.
*** IMG_0201
Nici nu trecusera 2 ore si toti erau inapoi, la Taylor in curte, asteptand cu nerabdare mini-excursia.
-Bine ca ati venit mai repede, incepu Taylor, foarte serios. Trebuie sa va anunt ceva.
-Desigur, era de asteptat.
– Oh, stii deja ce vreau sa zic? O privi Taylor pe Alexa cu scepticism.
– Da, ai sa zici ca tatal tau s-a razgandit, si s-a cam dus pe apa sambetei toata „aventura” noastra. NU?! aproape ca tipa…
Atunci Taylor bufni intr-un ras copilaresc, cum ii era felul, dar printre hohote, ii si raspunse:
-Nu, defapt, tata a zis ca soferul nu ne poate duce, asa ca mi-a dat mie cheile de la Jeep, si trebuie sa ne descurcam. A luat cineva o harta?
-Jura-te!
-Da, mai. Doar nu credeati ca tata e asa nesuferit sa zica una, si dupa sa se razgandeasca… Ba daaaa, credeati. Ha ha ha.
Desigur, pe toti i-a indus in eroare fata atat de neobisnuit de serioasa a lui Taylor, si de aia, pentru moment, fusesera de acord cu gandul Alexei. Acum, ca au aflat ce se intamplase defapt, s-au apucat toti sa rada.
Au urcat in masina, Taylor la volan si Alexa in dreapta lui, iar restul, aproape inghesuiti, in spate. Drumul pana la cabana a fost mai rau decat o excursie cu elevi de clasa a III-a. Alexa a varsat de cateva ori, Bogdan si Mode au „interpretat” cantecele de gradinita, in gen: „un elefant se legana…”sau „99 de sticle pe perete…”, lucru care i-a enervat la culme pe Mika si Lore. In loc sa se certe cu Bogdan sau Mode, ei au inceput sa se certe, din nou, intre ei. Taylor se amuza pe seama fiecaruia, cerandu-le doar sa nu distruga masina…prea tare.
Intr-un final au ajuns si la cabanuta. Cabanuta… era o ditamai cabana, cu 2 etaje, foisor, si bucatarie de vara. De obicei, cand plecau pe undeva, isi imparteau treburile egal. De data aceasta, insa, Bogdan si Lore au fost prea obositi, asa ca s-au retras, fiecare in camera lui.
Era prea devreme, asa ca ceilalti s-au apucat de pregatit cina si desfacut bagaje. Alexa si Mode au ramas in bucatarie, iar baietii s-au dus sa „scotoceasca” prin bagaje, cu scuza ca despacheteaza. Nu au gasim nimic interesant, asa ca in scurt timp au fost in bucatarie, cu fetele.
– Ce mancam? a intrebat Mika.
– Uite, pentru tine, pana terminam p-aci, a zis Mode, in timp ce-i intindea un sandwich in staniol, pastrat, intr-adevar, pentru el. Stiu ca ai probleme, asa ca hai sa nu riscam. Taci si manca, daca nu o sun pe mami tau. L-a mai amenintat Mode.
– Stii? Nu avem semnal aici, a tinut sa-i aminteasca Taylor.
– Desteptule! Stia si ea asta. Facea doar misto, a sarit Alexa in aparare.
– Tuuuu! Stiam ca facea misto, dar trebuie sa tin cu cei din specia mea. De ce esti…
– TERMINATI! Propozitia ramasese neterminata pentru ca Mode tipase mai tare decat amandoi la un loc. Haide, totusi, sa ne hotaram ce facem de mancare in seara asta. Ce optiuni avem?
– Pai, eu am adus carne…Muuulta carne. Asa ca, e clar?
– Gratar sa fie, bufni Mode in ras. Gratar, asa cum doar noi stim sa facem. Crud sau ars sa fie.
Se amuzara in continuare pe tema asta, dar incepusera si sa puna osul la munca. Lor gratarul nu le iesea niciodata, si sfarseau prin a manca pateu sau cartofi copti.
– Stiu ce o sa facem in seara asta! Zise Taylor, si parea destul de mandru de el.
– O sa dormim. Mult si bine, pana maine. I-o taie scurt si sec Alexa.
– Defapt, tu ai putea sa mergi de acum sa dormi. Noi o sa facem foc de tabara si o sa spunem povesti. Nah, zise Taylor, dupa care ii scoase limba rautacios.
Se stramba si Alexa inapoi, dupa care ii transmise un scurt „Uraciosule!”si pleca sa o ajute pe Mode.
Intunericul isi facu simtita prezenta cand ei terminara de mancat. De la masa lipsisera Bogdan si Lore, care se pusesera la somn imediat ce au ajuns. Acum, asa cum le-a fost promis de catre Taylor, erau toti in jurul focului de tabara, pregatindu-se de ascultat povesti.
– Cine incepe? Zise Taylor, chiar daca era evident ca el urma sa fie primul.
– Incepe odata, nu ne mai tine pe jar, ca daca nu, zic eu prima, il tachina Mode.
– Bine, bine, hai ca va zic, zise acesta si dintii de un alb perfect i se puteau zari datorita luminii focului.
Le zise o poveste foarte intortocheata cu vampiri de genul celor care ar „trai”in Transilvania. In loc de sperieturi, toti au avut parte de dureri…de burta din cauza hohotelor de ras. Taylor se incurca de la un moment la altul, facea ca vampirilor sa le placa usturoiul, povestea despre baluri la care acestia au fost invitati, despre feluri de a-i omora, si tot felul de lucruri de genul acesta.
– Daca mai zici ceva si fac pe mine, te bat. Tinu sa il ameninte, printe hohote, Mode. E bestiala povestea asta.
Chiar la sfarsitul povestii isi facu aparitia si Lore, destul de adormita, care se cuibari in bratele iubitului ei, pregatindu-se sa fie atenta la urmatoarele povesti. Urma Mika, si toti stiau deja ca urmau sa se sperie. El putea sa inventeze cele mai horror povesti, cu cel mai neprevazut final.
– Bine. Hai sa vedem, zise Mika, ganditor, si se lasa un moment de liniste. Stiu! Merge odata, intr-o statie de taxiuri o femeie, imbracata toata in negru si….
Incepuse de parca ar fi urmat sa zica un banc, nu o poveste pentru a-i speria pe toti. La finalul povestii fetele au tipat, iar Taylor a tresarit. Inca odata Mika avea satisfactia de a-i fi vazut inspaimantati.
– Gata, mie mi-a fost de ajuns. Ma duc la somn. Noapte buna.
– Noapte buna. Pupici. Ii urara restul, si Mode se ridica si se indrepta spre cabana.
Dupa ce deschise usa si intra in cabana, cei de langa foc fura martorii unui tipat de groaza, si se grabira pentru a vedea daca totul e in ordine.
Odata ajunsi in fata cabanei, au gasit usa deschisa, dar, din cauza beznei, nu au putut observa nimic altceva. Chiar daca era un strict necesar , curentul electric era intrerupt in timpul serii. Taylor, cu putin mai mult curaj, a vrut sa intre in cabana, iar ceilalti l-au urmat. Imediat dupa aceea au urmat un sir de tipete, de la fiecare din copii.
– Ha ha ha! Nu v-am zis poveste, dar din cauza cui a-ti tipat cel mai tare? Ha ha ha.
– Modeeee. Inca una din asta si I’ll kill you!
– Noapte buna. Ha ha ha. Plecase in camera, de aceasta data pe bune, dar mandra ca reusise si ea sa ii sperie pe restul.
Odata ajunsa in camera se schimba, iar mai apoi incerca sa isi faca loc in pat langa Bogdan. Linistea prezenta peste tot o facu sa fie sigura ca si ceilalti s-au pus la somn. Si avea dreptate. Si Mika se cuibarise in camera, langa Lore. Singurii care inca mai aveau probleme erau Taylor si Alexa, care nu doar ca nu gasisera camere separate, dar mai erau obligati si sa doarma in acelasi pat.
– Te duci si iti cauti alt pat, iti iei patura si dormi in baie, in cada, nu imi pasa ce faci, dar nu te pui in pat cu mine. Clar?zise rosie de nervi Alexa.
– Tu ar trebui sa cauti alt pat sau alta camera. Ce te uiti asa la mine? Se infurie Taylor si ii baga lumina de la lanterna in ochi .
Lacrimi de ciuda isi facura aparitia in ochii Alexei, dar, fiind o fire dura, ii tinu piept colegului ei de camera. Degeaba, totusi.
-Bine, uite. Pot sa dorm o noapte cu tine, si maine cautam sa rezolvam problema. E ok? Isi inmuie inima Taylor si renunta .
-Bine. Dar impartim patul in jumatate. Zise Alexa, dandu-si ochii peste cap, cu un aer foarte serios.

Advertisements

~ by Vero on October 19, 2009.

8 Responses to “MAB.TML”

  1. ffff frumos. se vede ca ai inspiratie si talent. keep up the good work 🙂
    SUCCES

  2. love it:X

    :))cred ca ne regasim in unele situatii.
    Astept cu nerabdare continuarea:*.

  3. eu clar..ma regasesc ;))super,continua sa scri

  4. hmmm…
    :-??
    Nu e ceva special, dar nu e nici de aruncat…

  5. ai talent si wspirit practic si cred ca intodeauna sti sa faci pe ceilalti sa se distreze 😉 (hyperion)

  6. […] MAB.TML October 20097 comments […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: