MAB.TML III

– Auzi? Da’crezi ca Alexa o sa vrea sa stea cu Bogdan in camera? Intreba Mode, mai preocupata de ceilalti, decat de ea.
– Daca nu vrea, atunci ea o sa isi caute alta camera, si o sa doarma singura.
Ziua se pierdu aiurea, si doar mai spre sfarsitul ei se adunara toti inapoi la cabana. Urma un lung sir de certuri: nimeni nu mai pregatise masa, Alexa il avea acum coleg de camera pe Bogdan, Mode ramasese toata ziua in camera cu Taylor si tot felul de alte nimicuri.
– Terminati, mai. Se auzi intr-un final vocea sfasiata de durere a lui Mode. Daca aveti o solutie mai buna, hai s-o punem in aplicare, dar Bogdan nu mai vrea sa stea aproape de mine, macar. Si Lore, as vrea sa te vad pe tine, in situatia mea, pregatind masa.
Lore isi lasa capul in jos. Stia ca ea nu ar fi rezistat asa de bine cum parea sa o faca Mode. Pentru ea Mika era totul, chiar daca se certau mai tot timpul.
– Dar unde e Bogdan acum? Intreba Mika, nedumerit.
Atunci si ceilalti observara ca nu participase la conversatie si ca nu era prezent in aceasi incapere ca si ei. Plecara in cautarea lui, prin cabana. Il gasira la Lore si Mika in camera, intins pe tot patul, dormind foarte adanc.
Acum se aflau toti in holul de la etajul II, cu rezolvari rapide la problemele intampinate.
– No, puteti sa dormiti cu mine in camera. Le propuse Alexa, dar avem numai un pat.
– Ce ar fi daca am face schimb de camere? Il intreba Lore pe Taylor. Am vazut ca voi aveti si un pat foarte mare, dar si o canapea. Se adresa de aceasta data Modei.
– Eu nu am nici o problema. Raspunse Mode si pleca in directia viitoarei ei camere. Taylor o urma, urandu-le un „noapte buna”destul de sec celorlalti.

***

In bucatarie, chiar daca nu asa le era felul, ceilalti incepura sa discute aprins problema. In jurul mesei, cu o lanterna tinuta de Mika si una de Alexa, lumina cadea pe masa, pe mancare. Mika era de partea celei mai bune prietene, Mode. O sustinea si gasea mereu argumente la rautatile fetelor. Intr-un final li se alatura si Bogdan, care parea ca dormise zile intregi. Era, totusi, neobisnuit de vesel, pentru situatia in care se afla. Incepu o conversatie absolut normala, in timp ce isi pregatea o gustare.
– Ce-i cu tine? Intreba iritata Alexa.
– Ce sa fie? Am…
– Ba, nu ma imita. Raspunde, nu te intreba. Il „certa”Alexa.
– Bine. Disperato. Hai sa va povestesc. Dar, mai intai, Mode e aici? Intreba acesta, cu volumul vocii scazut.
Fetele se uitara una la alta, iar mai apoi il privira cu multa rautate pe Bogdan. Acum ambele lanterne erau atintite asupra lui.
– Tu stii ca noi suntem toti prieteni si nu avem secrete, da?intreba una din fete.
– Da , dar asta chiar nu trebuie sa o stie ea.
– Bine. Il aprobara fetele, asteptand cu nerabdare sa auda ce era atat de secret. Mika era inca uimit de cat de repede au cedat, dar nu voia sa spuna nimic. Astepta…
Bogdan incepu sa le spuna ce patise, dar suna atat de prostesc.
– Da, jur. Era chiar Mode cu care m-am intalnit pe drum, azi, si care mi-a zis toate insultele alea, si mai apoi care alerga de mine in padure. Dar partea misto vine doar acum, zise Bogdan si trezi, din nou, interesul tuturor. M-am dus dupa ea si, am dat peste o tipa. Era foarte draguta, si imi amintea de cineva, dar nu imi dau seama nici acum despre cine e vorba. Statea cu spatele, asa ca am crezut ca este Mode. M-am dus si am prins-o de mana, iar cand am intors-o, mi-am dat seama de greseala. Era aproape la fel de inalta ca si mine, cu parul mai jos de umeri, carliontat si castaniu, cu ochii verzi . Mi-am cerut scuze, iar ea mi-a zambit atat de cald, parca mi-ar fi mangaiat sufletul.Se inrosise, iar asta imi topi inima. I-am spus ca ma ratacisem, iar ea, cu o voce prea salbatica rase, iar apoi, revenindu-si mi-a zis”Te duc eu acasa.” De data aceasta vocea ii era balanda. Imi amintesc doar ca am plecat impreuna spre cabana, povestind despre tot felul de aiureli. Urmatorul lucru: eu, in camera la voi, si se uita spre Lore si Mika. M-am ridicat, m-am dus la mine, Mode nu-i. Intru in camera ta, Alexa si o vad pe Mode dormind in patul tau. E amuzanta toata situatia. Scuze, dar ma amuza.
– Sunt foarte sigur ca Mode a fost toata ziua in cabana, ii lua Mika primul apararea.
– Da, asa e. Eu cand am ajuns, era in brate la Taylor, se consolau reciproc. Recunoscu si Alexa.
– Era unde? Intreba Bogdan, cu un aer foarte invidios si plin de ura.
– Calmeaza-te! Stii ca astia trei sunt prieteni de mici, zise Lore, referindu-se la Mode si aratand doua degete si spre Mika si Taylor.
– Daca eu va zic ca stiam ca o stat toata ziua cu Taylor, o sa imi ziceti ca is nebun? Daca va zic ce ati facut azi, o sa ma credeti nebun?
– Da. Ii raspunse foarte sincer Alexa, de parca ar fi fost ceva absolut logic.
– Tipa asta cu care am fost azi, nu stiu ce mi-a facut sau poate e din cauza padurii sau poate e ceva genetic sau nu stiu ce este, dar pot sa va citesc gandurile. Jur.
Ceilalti se privira sceptici, la inceput, iar mai apoi se amuzara, gandindu-se ori ca Bogdan a luat-o razna, ori ca a avut un vis prea realist, ori ca e pus pe sotii.
– Stii ce? Eu sunt si asa foarte obosita. Hai mai bine la somn, propuse Alexa, uitand destainuirile amicului ei.
– Voi nu ma credeti! Spuse Bogdan, in loc de raspuns, iar vocea ii era grava.
– Normal ca nu. Hai sa ne jucam de-a vampirii citirori de ganduri, ca oricum esti muscat pe gat, sau hai s-o facem ca-n filmu ala, cu vampirii rai, si sa iti dam foc, dar maine, ca acum suntem si noi obositi. Zise mult prea ironica Lore, dupa care se ridica de pe scaun.
Bogdan parea ca deslusise o mare taina, fata ii era mai senina, iar calmul ii patrunse rapid in corp. Ceilalti nu-l mai luara in seama. Isi luara lanternele si urcara spre camera. In bezna totala in care se afla, Bogdan parea ca duce o lupta cu propria sa minte, improtriva logicii si a gandirii rationale. Acum corpul ii era incordat si firicele de transpiratie ii alunecau de pe frunte. Era constient ca pierduse o parte din zi, dar refuza sa creada ca domnisoara cu care se intalnise in padure facuse vreun gest necurat, atentand la propria persoana. Isi aduse aminte de cuvintele Lorei: „oricum esti muscat pe gat”, si isi duse instinctiv mana stanga la gat, pe partea drepta. Nu simti nimic, si pentru o secunda fu usurat, dar cand isi muta mana si pe partea stanga, simti niste cratere ciudate in piele, ca niste bubite de tantari, patru la numar, asezate exact ca o muscatura. Pulsul i-o luase razna si nu putea crede ceea ce i se intampla. Nu se simtea ciudat in nici un fel posibil. Avea un apetit absolut normal, doar abia terminase de devorat un sandwich imens cu salam, parizer, maioneza, rosii, mustar si ketchup; avea sange in vene, simtea cum ii bate inima. Se gandi jumatate din noapte ce sa faca, ramanand nemiscat, cugetand la posibila sa conditie.
Spre ivirea zorilor isi ridica privirea spre ferestre. Se gandi ca, daca va deveni intr-adevar vampir sau o creatura a noptii, acesta ar fi fost ultimul rau rasarit. Il privi indelung, in linistea ca de mormant a cabanei. Se apropie mai mult de fereastra si, acum ca si soarele isi facuse aparitia complet, isi intinse mana spre razele care intrau pe fereastra. Ar fi vrut, la fel ca un copil mic, sa prinda razele in palme. Vroia sa-si vada pielea cum arde, in contact cu lumina naturala a soarelui, asa cum vazuse el in filme si cum ii citise Mode, de prin cartiile ei preferate. Apoi, pana sa atinga razele, isi aminti ca fata pe care o vazuse ieri i se arata in timpul zilei, la amiaza. Ce daca erau in padure? Erau in timpul zilei, era la amiaza, cand soarele incalzea cel mai tare. Isi stapani, totusi, curiozitatea.Nu atinse razele, pleca din lumina si se retrase, cuprins tot de spaime, pe scaunul pe care isi petrecuse toata noaptea. Atunci observa, in usa de la bucatarie, dinspre hol, cel mai frumos inger: o fata, cea mai frumoasa fata, cu ochii verzi ca smaraldul si par buclat, care curgea valuri-valuri peste umerii ei goi. Era imbracata intr-un maieu alb si o fustita pana la genunchi,tot alba. Parea trimisa din Eden spre a-i curma lui frica si pentru a-l intelege. Privea spre ea, si ochii aproape ca i se inlacrimara cand realiza… era Mode, ingerul lui pazitor, iubita sa, singura care-l intelegea.

Advertisements

~ by Vero on October 31, 2009.

4 Responses to “MAB.TML III”

  1. continua..continua

  2. hmmm… destul de interesant te face curios asa incat nu te poti opri fara sa il citesti tot.bravo.keep doing it well

  3. wow…..ce tare,dak te opresti,te musc eu de gat:)))super,nub te opri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: