Chinuie ingeri. Sufera suflete.

Dupa rochiile uitate de timp, in dulap, miscand aerul cu un aratator, priveste tavanul. E pictat. Dar e pictat de ingeri. O duce spre alta lume. Valsand in vis, cu o persoana care exista doar pentru ea, trece de lumini si umbre, ajungand tot mai departe, in alb. Viseaza, si atunci nimic rau nu i se poate intampla. Nu mai e copila, acum. E un inger adolescent. Si ce frumoasa este, cu degete subtiri si lungi, cu trupu-i aproape nud, cu parul ud.
Lacrimi ii curg siroaie. S-a trezit. Si realitatea este rea. Si cruda. Si tot ce e rau, se intampla aici. Pentru ca nimic, niciodata nu a atins-o si nu a batut-o si nu a… Realitatea era cruda. Raiul moare. Totul dispare, in diminetiile de-o clipa.

Advertisements

~ by Vero on March 5, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: