Aproape mi-e dor…

Am incercat sa meditez cat mai putin la ceva. Si cu cat am incercat mai mult, cu atat am reusit mai putin.
Sunt doar franturi de ganduri sau de sentimente pe care incerc sa nu le pun cap la cap, pentru ca nu vreau sa aflu rezultatul final.
Si chiar daca mereu am stiut finalul, nu am vrut sa fiu niciodata total constienta de el. Am preferat doar sa sper si la final sa-mi dau singura peste nas cu un “ti-am zis eu?”.
Exista doua stari care se bat pentru suprematie in sufletul meu: va fi indiferenta or nebunia care va castiga?

…”fragila” este cuvantul care ma poate defini acum. Am realizat ca sunt din ce in ce mai aproape sa devin “un om mare”. Am vise, si o sa le las in urma daca o sa fie prea ireale pentru lumea asta. Inocenta ma chinui sa o inchid intr-un cufar, dar se zbate puternic.
Raceala incepe sa-mi acopere sufletul, sa-l protejeze, cred, ca un fel de scut. “Bine am venit in monotonia vietii de roman!”
Atept ca viata mea sa inceapa din nou. Sa ma adun din nou si sa fiu vechea eu.

Scriu plangand pentru ca asta este momentul in care imi dau seama ca orice ar mai fi si orice s-ar mai spune, eu am ajuns deja la o concluzie.
Si vreau sa ii eliberez pe toti cei care se simteau candva datori sau cred ca au ceva de impartit cu mine… De azi sunt egoista si nu mai impart nici o frantura de sulflet. Plecati!

Advertisements

~ by Vero on April 1, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: