O singura persoana incepe sa conteze

– Eh, cum e?
– Cum e ce? intreb, prefacandu-ma ca sunt pe langa subiect.
– Poti sa te ascunzi de ei, dar nu si de mine. Cum e? Spune-mi. mi se ordona de aceasta data.
– E ciudat. M-am trezit cu un imens gol.
– Dar goluri au mai fost. Le-ai astupat in alte dati.
– M-am gandit…De data asta nu mai e egoism.
– Explica.
– Nu stiu care e motivul golului, de data asta, sa-l pot astupa. Dar nu a fost unic. Defapt..poate a fost atat de special, ca nu-mi pot da seama.
– Ai visat?
– Da. Dar de data asta nu mai vreau sa-ti spun ce.
-Dar aparea?
-Da. A fost genul ala de vis-real.
-Cum astupam golul?
– Timpul…el vindeca toate ranile.
-Dar lasa cicatrici…

Advertisements

~ by Vero on April 25, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: