Plangere de ne’nteles.

In amarul lor de zile, care te imbata cu o monotonie acra, de care esti satul.
E atat de greu sa inveti sa speri si sa ai rabdare sa astepti. E atat de imposibil sa incepi sa crezi in ceva.
Si apoi, mai greu de atat este lucrul care te dezamageste la maxim. Trebuie sa incetezi sa astepti.
Si-mi spun mie: inceteaza sa astepti si sa crezi. Nu te mai uita, pentru ca niciodata, din proprie initiativa, n-o s-o faca. Ai atatea de facut, dar inca iti pierzi timpul cu ceva demult pierdut…
Plec vinovata capul in fata acelor persoana care au simtit ura, chiar daca nu le era destinata. Imi pare rau si imi cer scuze pentru lipsa de vorbe.
Nu sunt omul care sa se descurce cu manuitul cuvintelor. Nu pot, chiar daca poate inainte puteam.

Advertisements

~ by Vero on May 6, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: