Ca-nainte sa plec…

Ce ciudat. Ce amalgam de sentimente. Teoretic si in raport cu ce simt oamenii obisnuiti in situatii de genul, sunt trista. Dar zambesc. Zambesc cu zambetul acela tamp, de copil pierdut printre nori, care stie ca primavara vine doar cand simte miros de tei si ca oamenii, in esenta sunt buni, dar fac ei pe stanca.
Un sfarsit e-un inceput, am invatat nu doar din melodiile de la Taxi. Inceputuri sunt usoare:faci tot ce poti sa nu superi si din parte opusa ti se ofera exact acelasi lucru. Cu sfarsiturile e mai dificil. Imi place doar una din metode, dar mi s-a spus ca nu e sanatoasa. Ce pacata. Ce urat! Oamenii oricum mint toata viata lor, pe mine de ce nu ma lasa sa ma mint?

Advertisements

~ by Vero on May 11, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: