n-am idee. Ajunge.

Luna, a carei voci nu am auzit-o niciodata, imi face semn ca e tarziu. Imi arata, ca prin vis, ca e timpul sa evadez. Incepe sa insire motive in forma imaginilor. Ma indeamna din nou sa dorm.
Cum sa dorm? Ma gandesc la zori. Acolo as vrea sa fiu cand ma trezesc, departe. Soarele si-ar intinde cu siguranta palma spre a ne proteja.

Asculta vioara. Trebuie sa asculti, nu doar sa auzi. Asculta…cum corzile-i sunt usor atinse, dar sunetul este parca plange pana sa ating timpanul.
“Trebuie sa nu regreti”  sopteste cineva.  “Spune-i ce simti”, ma-ndeamna gandul.

“Orice zi aduce o noapte, orice noapte – o noua lupta.” raspund.

Imi ridic capul si vad, pe umar, o mana pe care n-o simtisem pana atunci.  N-are legatura.

Advertisements

~ by Vero on June 17, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: