Ultima data, despre tine.

Am avut nevoie doar de muzica potrivita sa ma faca sa-mi amintesc de tine. Nu ai mai trecut prin mintea mea demult. Acum nu stiu cum sa te sterg…din nou.
E ciudat, dar visez din nou ca ma minti. Si te las. Si ma simt impacata cu asta. Poti sa minti intr-un fel unic…pentru mine.
..cate promisiuni. N-ai sa te tii de promisiuni, nu?
E-n regula. M-am invatat sa fiu dezamagita. Nu credeam ca pot sa invat sa uit…dar am facut-o pentru o perioada si am zambit.
Cum sa ma alungi? Pentru mine?! Pentru binele meu? Ce prostie!
Tu crezi ca as astepta o vesnicie? Ai uitat sa ma inveti multe si, daca vreodata ai sa revi, recunosc ca din orgoliu si-ncapatanare am sa refuz. Daca voi ajunge macar o parte din ce mi-am propus sa ajung, stii ca n-am sa privesc inapoi. Si stii cat de hotarata sunt. S-am dosr o explicatie.

Cand am citit prima data versul, mi se parea absolut absurd. Cum sa iubesc cu ura?! Imposibil…Defapt, atat de posibil. E chiar in jurul meu. E…cel mai normal lucru. E cel mai greu de crezut pentru mine. Dar…te iubesc cu ura si cu groaza.

Deci, ca sa inteleg si eu…atat?!
Atata a fost ditamai romanta?
E binee. Hai, pe cai si alegem carari diferite. Inainte, cu tupe’.

Advertisements

~ by Vero on July 24, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: