Se numea: Doamnei Daria Dalin

Citeam mai pana azi un roman absolut captivant, diferit de ceea ce obisnuiesc sa citesc, intr-un cu totul alt stil si cu o alta tema. Era un roman despre cum se scrie un roman. Despre cate sacrificii trebuie facute, despre cum spontaneitatea este cel mai greu lucru de realizat, despre cum o carte este ca un copil pentru autor.
Si, pe langa altele, explica in roman cum eroina era prietena cu un mare scriitor a carui valoare nu era recunoscuta pe vremea accea, si cum, cu toate ca-i recunoastea talent, nu-l urca pe un piedestal. Nu cred ca in mine am simtit indignare in momentul in care, printre pagini, am descoperit ca acel autor foarte valoros o ajuta pe domnita care-si scria romanul si care a facut posibila si aparitia ei pe scena literaturii romane.
Totusi, mi s-a parut incredibila societatea in care se traia pe atunci. Aproape toti erau scriitori…si aveau Cenaclu…si erau chiar bagati in seama.
In ziua de azi este destul de greu sa gasesti un autor, la cei post-modernisti ma refer, despre care sa poti sa spui sincer “Da, omul asta stie ce face. Imi place.”
Am cautat nu doar odata si nu doar printre cartile si autorii din Romania sa gasesc acel ceva care sa surprinda, acel ceva care sa-mi capteze atentia, care sa ma faca sa vreau sa citesc romanul sau proza scurta pe care a scris-o de doua ori si de fiecare data sa-nteleg mai mult.
Dupa lungi cautari, la o lansare de carte la care am aterizat mai mult din greseala decat intentionat, am descoperit o autoare care m-a captivat inca de la discursul sustinut atunci, in sala. Cartile, mici si subtiri, mi s-au parut accesibile, asa ca le-am cumparat.
Dupa ce am citit doar doua din cartile scrise de dumneaei, mi-am dat seama ca eu cam asta as vrea sa fac.
Facand o legatura intre carte citita si Daria Dalin, asemanari am gasit, dar si dorinte si sperante ca “se poate”.
Nu imi vine acum in minte un alt autor pe care sa-l pretuiesc, si care sa traiasca inca. Si poate va fi prea tarziu cand o sa am suficient curaj, dar chiar daca as putea sa iau in orice clipa legatura cu autoarea mea preferata, ideea unui esec total ma descurajeaza.
Constientizez ca este si ea om si ca nu ar putea sa-mi faca nimic, dar ideea ca ar putea sa citeasca macar una din tampeniile pe care le scriu mi se pare imposibila.

Advertisements

~ by Vero on August 1, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: