80.21

Ma simt de parca as fi lipsit prea mult din propria mea lume. Cu toate as vrea sa fie ca intotdeauna, nu ma pot abtine sa nu imi fie anticipat dor. In seara asta o sa fac eforturi sa nu plang, cu toate ca intentionat am sa rememorez clipe. Ar trebui ca ultimele clipe sa fie petrecute impreuna, ar trebui sa ne bucuram de fiecare ultima secunda ramasa… dar imi e atat de frica. Si probabil am sa regret asta atat de mult.
O mica depresie bate la usa, dar sper sa se transforme doar intr-o melancolie de sezon si sa trec repede mai departe. Nu ma intelege gresit, nu e pentru ca ar fi usor, ci pentru ca trebuie.
Nu pot sa promit nimic; cu cat mai multe o sa promit, cu atat mai putine o sa fac.
Imi e deja dor ca n-o sa ma mai tarai niciodata prin magazine, ca n-o sa mai razi de mine, cand ma sperii, ca n-o sa mai plecam in aventuri de-un minute, ca n-o sa mai am cu cine plange. Imi e deja dor de fiecare lucru pe care-l faceam si de care va trebui sa ma despart, odata cu despartirea de tine…

Advertisements

~ by Vero on August 12, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: