Gradinita 29. P 2

– Hei, coplilu’. Ce s-a intamplat acolo? intreba Floren cand ajunse in birou si-l vazu pe Andu asezat deja la colt, cu fata spre perete si mainile la spate.
Andu se intoarse timid, rosu ca racul. Chiar daca de la inceput facuse un pact cu sine ca nu va avea favoriti, Andu era pur si simplu prea scump pentru a-l pastra afara din inima ei. Baietelul inainta cu pasi mici spre fotoliul in care se asezase Floren.
Tragandu-si nasucul si stergandu-si ochii putin umeziti cu manuta aceea de copil dolofan, Andu trase adanc aer in piept si raspunse unei intrebari nerostite.
– Imi place aici. Si ca totul e colorat si peretii sunt mov si aibastru si portocaliu si sunt jucarii si peretele are langa tabla colorat si ca sunt desene…
Lungea aproape fiecare cuvant din explicatie si in tot acest timp se rotea incep, cu manutele deasupra capului, miscand degetelele fara sens. Iar apoi se indrepta brusc, se-ntoarse cu fata spre domnisoara Floren si-o intreba serios: ” Exista magie?”

Advertisements

~ by Vero on August 14, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: