Gradinita 29. P 5

Se intorsese la gradinita, dar ca in fiecare an, simtea ca ceva lipseste. Pana prin primavara urma sa poarte un gol imens in suflet. Ii era greu sa se desparta de familie, dar nici nu putea sa fie altfel. Accepta asta si nu lasa tristetea sa-i puna stapanire pe viata.
In prima zi ‘inapoi la birou’, Andu o astepta cuminte pe scaunelul din fata usii de la birou, imbracat si cu ghiozdanelul in spate. Zambetul de pe chipul lui ii umplu Florenei sufletul de caldura si, fara sa-si vorbeasca, intrara in birou.
In timp ce Floren isi punea haina in cuier, Andu isi aranja parul, iar caciulita, geaca grosuta de iarna si ghiozdanelul erau pe fotoliu deja. Baietelul isi privea directoare, in timp ce aceasta se aseza pe fotoliul pe care statea de obicei, cand erau doar ea si Andu in birou. Zambea si avea obrajorii imbujorati.
– Cum e? A venit mosul? rupse Floren tacerea.
– Si pentru dumneavoastra, raspunse baietelul, lasand usor capul in jos, privind-o inca pe domnisoara.
– A venit si la mine, ii raspunse aceasta, fara sa inteleaga prea bine. Si a venit la mine si pentru tine, continua, ridicandu-se si incepand sa-si caute geanta.
“La fel” spuse baietelul si Floren se intoarse brusc, socata.
Andu statea nu departe de locul in care-l lasase cand se ridicase, cu un pachetel mititel in mana. Acum nu o mai privea in ochi. Avea privirea in pamant si era rosu pana in varful urechilor.
Cu privirea atintita spre el, Floren cotrobaia in geanta dupa pachetelul pe care il pregatise special pentru Andu. Cand il gasi, reveni in fotoliul ei. In liniste, facura schimb de pachetele.
Cand il deschise pe al ei, Floren simti cum se sufoca, in timp ce totul era in ceata. Baietelul ii daruise o cutie de bijuterii foarte frumoasa, facuta de el in timpul cursurilor ei, in care se afla un inel mititel, argintat, cu pietricica.
– Nu va place?! intreba copilul speriat, aproape plangand si el.
– Ba imi place foarte mult. De aia plang.

Floren incepu sa respire mai rar ca sa reuseasca sa se calmeze.  Nici ea nu stiam ce se intamplase si ce era cu iesirea aia perfect necontrolata.

– Andu, de unde e inelu asta? il intreba pe baietelul care, cand afla ca ii place, se repezi sa-l ia, sa i-l pune chiar el pe mana dreapta, pe inelar.

– Nu pot sa spun ca Dani a spus sa nu spun. Hii…am spus-o, se sperie baietelul, ascunzandu-si cu o palmuta fata si cu cealalta gura.

– Care Dani? intreba Floren amuzata, incercand sa-si dea seama daca stie pe cineva cu numele asta. Doar doua – trei persoane ii veneau in cap, dar ele clar nu puteau sa fie parte a surprizei: fostul prof de arte din liceu cu care ramasese buna prietena, care o vizita cel putin odata pe luna si care-i dadea mereu sfaturi; iar celalalt era un fost prieten din adolescenta de care nu mai auzise nimic de mai bine de sase ani. Era curioasa de numa, dar Andu intarzia sa raspunda.

Advertisements

~ by Vero on August 17, 2010.

9 Responses to “Gradinita 29. P 5”

  1. Imi place, e splendirabil! 🙂

    Abia astept maine dimineata sa citesc urmatoarea parte!

    Vero` si pe tine te iubesc! Andu` iubeste pe toata lumea! 😡

  2. Andu` love`s you!:x

  3. Si ce? Te deranjeaza? :-S
    Eu dau dragoste oricui, mai putin mie! Andu`, fuck u bitch! 😡 Asa ma iubesc eu! :))

  4. Nu-l fă pe Andu mic să plângă :-W.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: