cand uitam…

Tu, copil al sperantei, fiu al primei sclipiri de iubire, nu ramane acolo, uitat de lume. Ajuta-ne pe noi sa vedem primavara, sa ascultam iarna, sa gustam marea, sa simtim vantul.
Obliga-ne sa ne oprim si sa ne inchidem ochii spre a ne simti vii. Fa-ne sa vedem ce lipseste in noi si care e bucatica exacta ce nu ne completeaza.
Nu avem nevoie de motive sa lasam zilele sa treaca pe langa noi. Si nici zilele nu ne asteapta, daca ramanem in urma.

Cum e sa simti pe pielea ta ploaia ce invaluie tot ce e in jur, chiar si atunci cand, defapt, nu e nici un nor pe cer?
Asculta sunetul puternic facut de fiecare rasarit. Si la apus, acorduri line de chitara incheie ziua.
Putem oare sa intelegem ca fiecare soare din vara si fiecare amiaza din iarna si fiecare primavara ce va sa vina si fiecare toamna trecuta se intampla pentru noi?

Advertisements

~ by Vero on August 26, 2010.

9 Responses to “cand uitam…”

  1. Oooh, meriţi să-ţi dai like singură pentru ăsta 😀

  2. ti-am mai zis..nu stiu de unde naiba la scoti,dar o faci al naibii de bine:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: