două…

Într-un mod foarte sincer, nu aş putea să explic ce simt. Când simt, simt. Când o fac, e simplu. E ca atunci când se întâmplă ceva logic şi tot ce urmează să se îmtâmple, se întâmplă. Eşti acolo, şi atunci poţi spune exact ce şi cum.
Totuşi, ţie ţi-a scăpat partea esenţiala.
Îmi e dor de tine, şi chiar dacă, până una alta e un dor de câteva zile, o să-mi plâng singură zilele, pentru că nu te-aş lăsa pentru nimic în lume să vezi cu adevărat ce durere poţi să provoci. Mă declar altruistă, dar nu sunt decât o egoistă mascată. Şi cu toate astea, nu îmi doresc să faci ce-am făcut şi eu. Îţi urez tot ce-i mai bine pentru viitor, dar iară mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că eu n-o să fiu în el. Cineva îmi promitea odată că prieteniile legate în liceu durează o viaţă, de parcă el ar fi fost Dumnezeu şi mi-ar fi putut da o asigurare asupra acestui lucru. Mi se îmbârligă degetele pe tastatură exact aşa cum mi s-ar fi încurcat cuvintele până să ajungă să fie rostite, dacă aş fi reuşit să-ţi spun toate astea în faţă.

Advertisements

~ by Vero on August 28, 2010.

2 Responses to “două…”

  1. e atat de trist..nici nu stiu ce sa iti spun.durere va exista si din partea mea si din partea Deliei in egala masura ca si din partea ta..dar,totusi legatura asta puternica care ne leaga nu se va rupe niciodata…pentru ca nu vom perminte.atata timp cat vom privi acelasi stele vom fi mereu una langa alta si atata timp cat ne avem in suflet vom fi mereu prietene,confidente..suflete surori,cum spunem noi.Pur si simplu,ne leaga prea multe ca sa…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: