Dear you,

Nu iti trimit tie asta, direct, nu din greseala. Nu stiu daca randurile astea, intr-un final, o sa ajunga sau nu sa fie citite de tine, dar cu singuranta tu esti singura persoana careia i se adreseaza.
Imi scriu gandurile catre tine si nu ti le spun direct, pentru ca nu as mai avea niciodata curajul de a incerca, macar, sa imi doresc sa pot vorbi cu tine asa cum o faceam odata. “Odata” a trecut, a fost demult. S-a terminat, si accept asta. Poate nu a fost chiar vina mea, asa cum insinueaza toata lumea, asa cum si eu credeam. Intre frica si nepasare e o prapastie imensa, plina de diferentele dintre cele doua. Mie mi-a fost frica si doar pentru asta sunt vinovata. Dar tu, tu ce scuza ai?
Oricum, in momentele in care imi amintesc de tine, ma linisteste un gand. Nu cred ca are si inteles, decat vag pentru alte persoane… aici sau aici ( aici ).
Daca vreodata ai sa citesti, sunt sigura ca ai sa intelegi ce am vrut sa spun, dar sunt curioasa daca ai sa si recunosti…

Yours truly,

me.

Advertisements

~ by Vero on September 10, 2010.

2 Responses to “”

  1. ?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: