No big secret. V

– Stii ca palmele se dau numai din iubire? o aud pe una din tocilare spunand tare si nici macar nu ma intorc. Imi iau geanta si fug spre hol, in speranta ca poate mai am timp sa prind ‘printesa’.
“Printesa” era singura porecla pe care i-o gasisem. De atata timp eram in clasa cu ea, si tot nu imi aminteam numele ei. Stanciu…Stanciu si mai cum?
Ma uitam disperat in ambele directii in speranta ca o sa dau de ea. Am lasat-o balta; mai aveam o ora si destul timp sa vorbim. Am urcat la etaj, fiind sigur ca ajunsese acolo inaintea mea. Gol. Nimeni nu era in fata salii. Incerc sa deschid usa. Oroare: era inchisa. Genial! Desteptii clasei vorbisera cu profa si noi terminam mai repede…adica, acum!
Nu intelegeam de ce ma agitam asa. Am plecat spre casa si mi-am dat seama, pentru prima data, ca stau la o distanta a naibii de mare. Era…aproape primavara. Martie, cu ghiocei si soare, in unele zile, celelalte fiind pline de zapada. Norocosu’ de mine: era soare acum.
Panta pe care trebuia sa o urc pana sa ajung in cartierul meu mi se parea acum de o mie de ori mai lunga, avand un unghi mai mare…imi era imposibil sa cred ca urma sa reusesc sa ajung acasa ‘intreg’, dar ‘cine nu risca, nu castiga’. Ca un batranel de vreo 75 de ani am inceput sa urc, tinandu-mi mainiile la spate, cu capul in jos. Stiam drumul mai bine decat imi stiam camera. Cand am ajung in fata blocului, don’soara era deja acolo. Am ramas socat. Statea linistita pe banca, sorbind parca o tigara.
– Hai, repede sus, schimbarea si coboara. Mergem la mine, ca avem un articol de facut.
Ce fata. Nu era sanatoasa! Si nu semana deloc cu persoana pe care o credeam.
– Hai sus. Stau singur, ca ai mei sunt plecati dincolo.
S-a ridicat lenes, si-a aruncat tigarea care era proaspat aprinsa si m-a prins de brat, ridicandu-si capul spre cer. Credeam eu.
– La ce etaj ziceai sa stai?
– La sapte.
– Liftu’ merge?
– Nu. Dar urcam, ca trece repede. Ai sa vezi, povestim si nu ne dam seama.
– Nu ne dam seama ca se face noapte. Hai, la mine, ca nici ai mei acasa nu-s.
S-a intors si-a plecat spre strada, fara sa se uite macar dupa amaratul de mine.

Advertisements

~ by Vero on October 3, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: