No big secret. VII

Sunt prea sincer de fel, si pe ea nu intentionam s-o mint. Ii spun adevarul si ma astept la o alta palma. Ea se uita la mine ca si cum se astepta la asta si ma intreaba daca vreau cafea sau ceai? Fata asta chiar nu e sanatoasa. Una normal mi s-ar fi urcat deja in cap, tipand numele intregului arbore genealogic al familiei ei.
Pleaca spre hol, urmand sa intre in bucatarie, fara sa astepte sa ii raspund. Ii admir fundul, care era putin mai mare decat unul ‘normal’ si o urmez. Pana am ajuns si eu prin labirintul ala, in bucatarie, ea baga 2 cesti mari in cuptorul cu microunde. Oare alesese cafea sau ceai?
Imi facu semn spre un scaun, sa ma asez, si am facut intocmai. A scos canile si mi-a pus una-n fata. Era apa… doar apa. Dupa ce a cotrobait intr-un sertar, a aruncat pe masa niste plicuri de cafea, ceai, ciocolata calda, cappucciono, 3 in 1 si inca niste chestii. Trebuia sa-mi aleg. In timp ce desfaceam un pliculet de Nescafe, s-a asezat si ea, cu un caiet cu spira si un stilou, in fata mea. In timp ce eu amestecam in cafea si-a desfacut si ea un plic de cappucino cu Milka si-am vorbit ceva atat de pueril, ca nici nu-mi mai amintesc. Cum mereu, cand ceva e bun, trebuie stricat, stomacul meu a scos cel mai revoltat sunet si astfel, a trebui sa si mananc la ea. Ce mai ciorbita! “Ca borsu’ de la bunica de la tara. Are numai legume, si e acrisor. Oare cine-I gateste?”
– Pofta buna. Termina rapid, ca avem un articol de ‘creat’.
– Aha! Am raspuns nepoliticos, in timp ce infulecam pe nerasuflate. Ea s-a multumit cu niste biscuiti ciudati…sau poate erau ceva fructe uscate, habr n-am. Vreo sapte minute, cat eu am mancat, ea a scris.
In timp ce ea aduna masa, pentru ca refuzase total ajutorul meu, mi-a intins caietul cu spira, deschis la o anume pagina. Am inceput sa citesc. Era articolul! Nu stiam ce anume sa o intreb, sa nu pic iara de prost.
– Eu ce trebuie sa fac acum? Am intrebat, cu un nod in gat.
– Sa-mi fi supus pana la finele anului, a raspuns atat de sincera si rece, ca am ramas blocat. Vazandu-mi reactia, a inceput sa rada zgomotos. Nu, glumeam. Nu trebuie sa faci nimic. Citeste-l si vezi daca e ceva gresit sau ce ai vrea sa adaugi.
– Nuu. L-am citit, e super. Il lasam asa. Cand l-ai scris?
– Dupa ce am iesit de la scoala, pana ai urcat si tu.
Ce fata. Fata, nu femeie, ca se barfea la scoala ca nu avusese niciodata pe cineva. Curios, nu m-am putut abtine s-o intreb de vreun iubit si a raspuns, ocolind mai mult subiectul “Nu iti spun. Ai venit pentru articol, nu sa asculti povesti erotice.” Ce erotism? Deci nu mai era fata-mare si toate zvonurile despre ea, plecand la manastire, erau false. Nu stiu de ce, dar simteam …emotii si fiori cum ma strabateau.
– Stiu ca e urat din partea mea, dar, deja se insereaza. Dispari peste drum.
– Bine, bine, plec. Nu ma simteam jignit ca ma daduse, practic, afara din casa. Avea dreptate. Plecasem, dar inainte de asta o facusem sa-mi promita ca imi va povesti mai multe despre ea.

Advertisements

~ by Vero on October 5, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: