pasaj

Profesorul meu ma invatase ca un lucru important se spune abia dupa ce toate nimicurile au fost zise. Ca sa poti sa spui un lucru de o importanta mare, prima data trebuie sa termini toate subiectele cu o importanta redusa. Tot el imi spusese, nu doar odata, ca rabdarea e importanta. Daca rabdarea e una din calitatile tale, poti muta si muntii.
Eram acum intr-o celula, declarandu-ma total nevinovat, acuzat de omor fiind. Crezusem mereu ca, cinstit fiind, Dumnezeu ma va ajuta. Dupa un an de la condamnarea mea nu mai puteam sa privesc totul cu rabdare. Mancare era proasta, legea era facuta de o gorila, gardienii nu se bagau. Trebuia sa lupt ca sa supravietuiesc. Rabdarea trebuia lasata la o parte…pentru o vreme macar. Aici se aplica legea junglei. Si am aplicat-o si eu.
Abia dupa trei luni de la condamnare am putut sa imi vad sotia. A venit, dar nu singura. Era insotita de un teanc de hartii. Voia divort. Curva. Ea nu stia ca o casatorie e pe viata? Nu am semnat nici un act. Trebuia sa fim alaturi la bine, si mai ales, la rau. Stia ca sunt nevinovat, doar ca era asa nebuna, dupa soc, ca nu mai era de partea mea. Poate ca trebuia sa omor si eu pe cineva in viata mea. Poate trebuia s-o omor pe ea. Profitase de mine si, cu toate ca eram constient de asta, o lasam mereu. Greseala mea.

Advertisements

~ by Vero on November 3, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: