niciodata ultima data

Intr-o lume ceva mai ciudata, eu incetez ca visez. Si pentru ca privesc realitatea exact asa cum este ea, uit sa ma mai tem de lucrurile care acum ma ingrozesc.
Cand dai jos invelisul bland si sensibil, si cand renunti si la cuvintele care ma invelesc, iti doresti sa fiu iara realista.
Eu compatimesc timpul. Exista dintotdeauna si este mereu singur. Cred ca stralucirea aia falsa ce ti se atribuie e suficienta acum.
Om, te compatimesc. Si imi pare rau de mine ca trebuie sa plang, dar plang…pentru fiecare din voi. Voi, nu noi.
Inca odata imi e dor, si nu as putea promite niciodata ca va fi ultima data cand am sa-ti strig asta. Inca ma mai uit spre cer, seara si doar cand vad stelele imi amintesc cu adevarat ca ar trebui sa te uit. Ar trebui…

Advertisements

~ by Vero on November 6, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: