1405

Daca as avea vreodata sansa la o dorinta, imi imaginez ca sigur as irosi-o. Mi-as dori cu siguranta ca prietenii pierduti sa se intoarca. Sa poate mi-as dori sa nu imi mai fie dor. Oricat mi-as dori eu ceva si oricare ar fi ceva-ul, dorinta ar fi irosita. Nu mi-as dori pentru nimic in lumea ca eu sa ma schimb, cand asta e singura problema.
Pe rand am pierdut oameni si, cu timpul, am ramas inconjurata de mine.
Imi e dor de Danut, dar stiu ca el e bine. Stiu si unde am gresit in relatia cu el, si stiu ca as gresi de fiecare data, daca as fi in exact aceasi situatie.
Imi e dor de oamenii care au plecat fara sa spuna, sau care au plecat intr-un mod in care a necesitat bandajarea sufletului meu pentru o perioada.
Imi e dor si de Claudiu, pentru ca de el ma amorezasem mai tare decat o facusem prima data in viata mea. Cu el nu stiu unde am gresit. Poate am fost prea des eu, si deloc mincinoasa.
Imi e dor deja si de oamenii pe care ma mint ca inca i-as avea. Imi e dor nu de momentele pe care le-am petrecut, ci de cele planuite, care nu se vor intampla niciodata.
Imi pare rau pentru fiecare minciuna pe care o spun lui A., imi pare rau ca nu mai pot sa fiu la fel cu A., imi pare rau ca nu mai merge…
Pentru un om care credea ca nu are regrete, sunt prea multe pareri de rau. Banuiesc ca pur si simplu se mai intampla.
Nici macar nu stiu, macar acum, daca as avea o dorinta, ce as face cu ea…

Advertisements

~ by Vero on November 14, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: