omul e…om

m-am izbit zilele trecute (sau, la momentul la care scriu, acum cateva minute) de o intrebare destul de ciudata, dar care mi-a ramas in minte si care tipa sa primeasca un raspuns. Desigur ca raspunsul nu o sa vina tot din partea mea.
“Daca as fi perfecta, m-ai mai iubi?”
Pot, totusi, sa schimb putin intrebarea, sa o transform in “daca ai fi perfect, te-as mai iubi?” si atunci as stii sa dau si un raspuns.
Pana sa ajung acol, tot de cand am dat de intrebarea aia, ma gandesc la Nat. Defapt, nu e asa. Am dat de intrebare, m-am gandit la mine, m-am gandit la “noi”, m-am gandit la blog si la cat am scris in ultimele zile, apoi m-am gandit la Nat si cat de fericita trebuie sa fie. Bucuria unora se construieste, indeed, pe tristetile altora. Dar cum naiba mai pot eu sa fiu trista cand ma gandesc la felul in care fiecare cuvant al meu o sa duca la un zambet tot mai larg pe fata ei?
Oricum, raspunsul este…Nu am un raspuns clar. Nu cred ca te-as putea iubi perfect. Asa imperfect esti perfect pentru mine. Chiar si acum, cand ma enervezi de-mi vine sa…

Advertisements

~ by Vero on December 21, 2010.

2 Responses to “omul e…om”

  1. Pf, Vero. A sunat cam naspa asta. 🙂 Nat nu este fericita daca stie cu siguranta ca tu nu esti. >:p Hm. Trebuie sa te trag de urechiuşe.

    • Nat, nu era vorba ca tu, tirana mica, ai fi fericita cand sunt eu trista. Esti fericita cand scriu, right? Ei, eu scriu cand sunt…cand sunt…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: