Cora..

– Cora, tu nu prea asculti B, nu? am intrebat-o direct, fara un salut inainte. A tresarit si a ridicat capul speriata. O cautam pe Cora cea insensibila, pe care nu ar fi atins-o nimic. Fata care statea in fata mea, caci acum o vedeam ca pe o simpla fata, avea cu siguranta o problema.
– B?
O vedeam trecand cu privirea peste o serie de obiecte din Cafenea, de parca ar fi cautat raspunsul.
Apoi, cateva secunde mai tarziu a inteles: Oh, ascultam cand eram si eu mai tanara. Adolescenta, sfarsitul adolescentei. Mi-a placut foarte. De ce?
Cand m-a intrebat, am simtit curiozitatea din vocea ei. Se rupsese de orice ii facea probleme inainte. Nu ii mai statea gandul la aceleasi lucruri ca acum 30 de secunde. Doamne, era o femeie superba. Incredebil, cat de repede isi revenea.
– Nu aveam si un motiv exact. Ce ai patit?

Speram sa imi spuna. Eram sigura ca nu o sa o faca.

– Te grabesti rau? m-a intrebat si, in secunda doi am lasat geanta langa piciorul mesei si m-am asezat, punand si coatele pe masa, fiind toata ochi si urechi. Rapiditatea mea a amuzat-o.

– Te ascult total. am zis, scotand telefonul si aruncandu-l pe masa dupa ce am activat profilul “silent”.

– Cand erai copila si chiar si adolescenta, care era cel mai mare vis al tau?

Oh, doamne. Grea intrebare. Nu mi se paruse niciodata ca eram normala, asa ca imi doream sa ma pastrez la fel. Voiam sa duc cu mine spiritul de rebela in anii ce urmau. Ce imi dorisem cu adevarat? Cel mai mare vis? Sigur ca da…

–  Imi doream sa pot sa ii fac pe altii sa se indragosteasca, sa ii schimb, dar nimic sa nu ma afecteze. am raspuns, gesticuland.

Parea chiar uimita.  Si-a descoperit dintii intr-un zambet si m-a intrebat: Cum a mers?

– Oh, ma vezi ca sunt casatorita si fericita, asa ca…am renuntat. Legatura?

– Ei bine, am avut si eu, ca tot omul, un vis. Tot ce voiam eu era sa imi gasesc dragostea. Ma gandeam ca lucrurile materiale sunt doar bani, si nu conteaza. Am trecut adolescenta cu doar o dragoste majora…si platonica.

– Si pentru ca nu au mers lucrurile cum ai vrut, te-ai ‘reprofilat’ pe lucrurile materiale?

– Stii ce masina conduc? m-a intrebat, si banuiam ca urma ceva interesant.

Nu ma pricepusem niciodata la masini, asa ca am balbait un: Mercedes Benz?  Speram sa fie asa. O vazusem de prea putine ori langa o masina.

– Nu, aia e a sotului meu. Cand merge la casa de vacanta, o ia pe a mea.  

Ce? Doua masini, sot, casa de vacanta? Nu prea intelegeam. Ori acum mintea foarte, ori era prea modesta in general.

Cora o lua incet. Imi explica de la coada la cap, din prezent spre trecut…

Advertisements

~ by Vero on February 16, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: