sau Review

Fiecare zi a mea trece greu, e incarcata, nu am timp sa-mi trag sufletul. Sufletul. Bunul meu prieten pe care l-am pus, o perioada, sa astepte. Nu ii mai satisfac poftele. Aproape il ignor.
Tot ce stiam si tot ce auzisem nu se potriveau deloc cu realitatea in care traiam.

Cu toate ca l-am gasit, ca aproape il am…acum nu l-as vrea. Il chinui. Si ma simt ingrozitor sa nu ii pot oferi o parte din tot ce el gandeste ca-mi ofera.

“Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna/…/Acum e cel mai rau si cel mai bine.”

Mi-am dat seama ca ei m-au schimbat. Nu e fatalism, nu-mi arunc problemele, grijile si ingrijorarile pe ei. Dar daca ei nu erau, nu le aveam. M-au facut sa vad intr-o alta lumina lucruri care-mi erau indiferente sau chiar lucruri pe care le iubeam.
Cineva mi-a zis ca m-am schimbat. Mi-a amintit cum cea pe care o stia nu ar fi plecat capul la asa ceva. M-a certat ca am cedat prea repede.
Am renuntat. Nu puteam sa ii spun ca nu am cu cine. Ca nu e ca in cazul lui. Ca am incercat si ca am fost invinsa.
Nu mi-am stricat visele, eu mi-am stricat doar noptile.
Dorintele mele inca mai sunt, doar ca asteapta. Si vor astepta o perioada de trei sau patru ori mai mare decat pana acum.

Mi-as dori macar sa nu uit cum sa scriu…

Advertisements

~ by Vero on March 16, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: