all of my days, always

E putin ciudat sa imi dau seama unde sunt.
Nu mai vad culorile si zambesc pentru amintirile a ce a fost in alte dati.
Nu pot sa iti cer sa ma ti in brate si nu vreau sa imi oferi nimic.
Un fapt, real sau nu, trebuie constatat.
Nu conteaza daca ai fost vreodata sau chiar niciodata. Acum ar fi contat doar daca erai. Sa fi acum. “Că când ştiai că am nevoie de tine”.
Că poate lucrurile ar fi stat puţin diferit şi în lumea mea dacă aveam un umăr pe care să îmi fi plâns neputinţa şi teama.
Neputinţă şi teama. Atât mai simt in fiecare zi.
Mă simt neputincioasă în faţa altora. Mă simt legată de mâini faţă de mine. Îmi e teamă pentru ceilalţi. Îmi e teamă de orice aş putea păţi şi eu.

Totuşi…am încercat să mă gândesc la tine. Încercam să îmi dau seama de ce m-ai dat la o parte când viaţa mea era oricum pe muchie.
Şi ştii ce am mai încercat acum, şi am fi vrut…dar nu m-a lăsat inima?
Să plâng, babe. Am vrut să-mi pară rău că m-ai abandonat şi am vrut să regret lipsa ta.
Dar, babe. Acum mi-am dat seama. M-ai făcut mai puternică lăsându-ma să ma adun, încă odată, singură.

PS. Ştii ceva, babe? Aveai dreptate.
Eu nu merit chestia asta. O să îmi salvez cuvintele de acum.

Advertisements

~ by Vero on March 18, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: