normalitati.

Toti suntem pe rand uitati, abandonati, parasiti.
M-am gandit sa incep cu asta, pentru ca am fost abandonata, si in acelasi timp am parasit. Totusi, nici unul din noi nu am uitat. Nu am uitat si nici nu o sa putem.

“Aici obisnuiam sa vin cu prietena mea. Apa ne lua parca problemele, le purta o perioada apoi le sfarama de stanci.”
M-am gandit la asta toamna trecuta cand, intamplator, am trecut prin locul in care mi-am pierdut veri la rand. M-am oprit cu bicicleta pe mijlocul podului instabil de lemne si m-am gandit. Mi-am amintit parti din trecutul meu nu atat de indepartat.

Stii ca si acum imi amintesc lucruri care s-au intamplat cu mai putin de un an in urma…si le simt atat de departe. nu e normal sa fie asa…

Advertisements

~ by Vero on March 20, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: