everybody look to the right…

Exista un spatiu imens intre mine si blogul meu. Nu pentru ca nu as avea idei. Am idei, si acum am descoperit lucruri noi despre care vreau sa vorbesc, despre care imi place sa vorbesc, despre care stiu mai multe decat despre mine, dar despre care nu pot sa vorbesc. Nu am timp.

Toata treaba asta cu maturizarea este ciudata, recunosc. La mine, cel putin, vine si pleaca. Si da, tare sunt curioasa cum e la altii. Chiar as avea nevoie de sfaturi.
Sunt zile in care pur si simplu zambesc. De cateva zile, zambesc si fara motiv. Mi-a zis mie J ca “problemele personale sunt personale”. Am incercat sa fiu mai atenta la ce e prin jurul meu. Am incercat sa deschid ochii la lucruri pe care le vedeam si inainte. Dar…asa cum repetitia e mama invatarii, si chestia asta cu mine, privind spre goluri si mai avand inca sperante, e cam aceasi chestie.
As vrea sa pot sa schimb lumea. Inca as mai vrea. Dar as vrea sa reusesc in primul rand sa schimb ceva aici.
Stiu cam ce vreau, doar ca nu stiu exact cum sa ajung acolo. Cred, in adevaratul sens al cuvantului – cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu sunt inca pregatita, dar am o parte din intregul de care am nevoie. Si am sa reusesc.

Stau cateodata si ma intreb cum anume se numeste sentimentul acela de frica de a privi in ochi o anume persoana, care vine la pachet cu un respect imens. Imi tin gura si vreau sa evit orice contact direct care m-ar putea implica. As vrea sa cred ca e admiratie si as vrea sa nu mi se spuna ca nu mai exista persoane de admirat.
Nu idolatrilez, le admir doar, intr-un anumit domeniu sau intr-un anume moment al zilei.

Avalansa de informatii si de persoane noi care s-au aruncat asupra fiecarui boboc si mai ales asupra mea, pentru ca eu stiu mai bine decat oricine ce AM simtit, m-a socat. Ma asteptam, ca si data trecuta, ca de fiecare data, sa raman pe afara, sa ma depaseasca. Sa ma loveasca atat de tare incat sa trebuiasca sa cad si sa invat iar sa ma ridic si inainte de asta sa ma adun.
Dar nu a fost asa. Cu toata frica si cu tot sentimentul de previzibilitate, s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam. Am stat dreapta in fata tuturor lucrurilor pe care ar fi fost inevitabil sa le evit.
Am intalnit oameni superbi si am fost atat de norocoasa incat si oamenii superbi din trecut au fost inca aici.

Am sa incerc, am sa ma chinui si am sa-mi dau toata silinta sa reusesc.
Si mai ales o sa incerc, chinui si etc sa fac tot posibilul ca ale mele ganduri sa ajunga aici si sa fie citite.
Pentru cei care au citit o parte din mine, macar…

Advertisements

~ by Vero on March 23, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: