Que Sera, Sera

Dupa toate ideile care erau facute la mine in cap si toate scenariile pregatite de copil, povestea se termina altfel. Niciodata nu ma mai marcase atat de tare sa plec de langa cineva. Niciodata nu isi pusesem amprenta asupra mea mai mult de 24 de ore.
Povestea mea se scria altfel. Nu mai era absolut deloc ceva sa se potriveasca. Aveam sa rup file intregi de minciuni repetate. Incepeam sa imi dau seama de gravitatea gestului meu. Daca pana in seara asta absenta lui reusise sa ma faca sa ma simt lipsita de viata, acum eram uimita de sentimentul nou. Ma simteam eliberata. Ma simteam curajoasa. Aveam dreptate. Cu cat incercam mai tare sa ii gasesc scuze, cu atat imi dadeam seama ca fusesem prostuta. Mai mult decat prostuta.
Priveam acum fiecare cuvintel printr-o noua perspectiva. Pentru prima data simteam ca imi pot controla frica de-a-mi pierde mintile.
Poate trebuia sa mai citesc, poate trebuia sa mai analizez, sa am mai multa rabdare si sa ma informez. Poate “practic” nu era stilul in care eu invatam cel mai bine. Daca nu puteam sa gandesc matematic/logic ceva, nu avea rost sa mai incerc. Niciodata nu se puteam “juma-juma”. Era ori una, ori cealalta.

Advertisements

~ by Vero on July 4, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: