fragmente.1

Vreau sa intelegi gravitatea acestei..probleme. Ba nu, hai sa nu ii spunem problema. Sa ii spunem, mai bine, situatie. Neplacuta, chiar. Vreau, deci, sa intelegi cat de grav este tot ceea ce se petrece.
Imi bat capul sa fiu cat mai rationala si incerc de nu mai pot sa nu para ca e treaba facuta la nervi. Ma gandesc, incerc sa ma gandesc, de fapt, la lucruri placute. Naiba sa le ia! Unu suficient de bun nu-mi amintesc. As ucide pentru o mentosana in momentul asta. Sau pentru un cub de zahar.
Ma uit in partea dreapta: nimeni. Intorc capul spre stanga: avalansa. Avalansa de oameni ciudati, ici colo nespalati, care au uitat ce mai inseamna sa ai cei sapte ani de acasa. Probabil nici nu au stiut vreodata. Cine spunea ca oamenii sunt civilizati?
Simt o greata in stomac. Si simt cum urca rapid. O doamna nu foarte decenta se aseaza langa mine. Imi trece instant.
“Dragute… mingi. draguti pepeni. imensi pepeni” gandesc. Si nu-mi pot lua ochii de la sanii ei. Are pielea de pe gat ridata, dar mingile alea imense pe care nici un jucator de orice natura nu ar vrea sa le primeasca peste fata, fata stau sus, drepte. Cum ar trebui sa stea, in mod normal, atasati de o adolescenta.
“Chirurgie plastica”. ma gandesc. Si ma indreb daca oare mi-am gresit cariera alegand alceva, decat chirurgia plastica.
Doamna incepe sa vorbeasca. Ma simt obligata sa-mi mut, macar pentru cateva secunde, privirea. Clipesc, cat pentru a schimba coordonatele: sani, pe: faţa.
Wow. mereu am fost foarte expresiva. si cu siguranta acest chip mi-a sters zambetul. imi amintesc o expresie mai veche, folosita de mine si sor-mea, pe cand vedea vreo femeie de genu asta: are faţa pusa. ne ziceam, facand referire la chituire si zugravire. Pentru ca, la fel ca si femeile la care faceam referire atunci, si doamna de acum era la fel de gletuita.
Vorbea cu mine si parea sa nu observe ca eu nu eram deloc atenta. Imi pot imagina clar, de parca m-as vedea din’afara corpului. Stiu ce faceam. Eram asa uimita ca isi misca buzele super rujate, ca o imitam socata.
“Si tu? Ce faci?”
M-a intrebat cand probabil epuizase subiectul abordat.
“Aha.” am raspuns, mi-am luat geanta si am plecat.
“Vin in alta zi”, m-am gandit.

Advertisements

~ by Vero on August 3, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: