si ce daca?

Frate, nu stiu cum a fost la tine cu maturizarea, dar eu, ca sa inteleg niste lucruri, nu am avut nevoie minute/zile/ani de gandire. Eu nu voiam sa ma maturizez si deodata, intr-o zi, m-am trezit ca gandesc ca un strain.
Eu nu am ales sa imi schimb parerea despre unele lucruri si nu am ales ce sa fac si ce sa nu. Eu doar m-am trezit in mijlocul unei situatii in care trebuia sa accept sau nu ceva.
Si nu am vrut sa ii ranesc pe ceilalti. Au fost egoismul meu si imaturitatea. A fost, prima data, noutatea situatie. Si nu am renuntat nici eu si nu ai plecat nici tu. Si apoi, a doua oara…
Ce naiba se intampla acum?
Stii ca sunt confuza?
Si observi cate intrebari pun? Nu ai vrea sa fi in mintea mea. Atunci chiar nu ai mai intelege nimic.
Cred ca oricat mi-as dori eu sa fie lumea putin altfel, ramane intotdeauna la fel. Si de ce ramane intrebarea care ma bantuie de dimineata pana…? Nu pot sa spun pana cand. Ma urmareste mereu.
Stiu ca nu imi place lumea care ma inconjoara, dar pot face doar unul din doua lucruri: sa ii accept, deci sa-i ignor sau sa nu ma accept, deci sa-i ascult, sa-i cred, sa le fac pe plac.

Advertisements

~ by Vero on December 19, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: