Furtuni, nu ploi

Stii cum…cum e primavara iara/ Si chiar dupa primavara e vara? Si ne incanta si ne bucura razele caldute de soare…dar ma simt batrana. Ma simt toamna, primavara asta.
Vreau sa te fac sa intelegi, prin cuvinte, lucruri pe care le-ai intelege doar daca ti le-as arata. Ai accepta sa treci mai departe de tot ceea ce cunosti, pentru a descoperi ceva nou intr-un om vechi?
Stii ca…eu cred in oameni. Cred in ei, ca si cum eu as fii ceva de care au nevoie. Si ii vad ciudati. Dar ii inteleg. Ba nu, nu ii inteleg. Dar vreau. Asa ca ii accept.
Nu cer si mai ales nu vreau ca oamenii pe care eu vreau sa ii ajut, sa-mi fie prieteni. Vreau doar sa le fiu eu, lor.
Nu e niciodata prea tarziu sa faci ceva sau sa spui ceva. Dar cateodata eu ma simt prea obosita pentru a ma intoarce. Si atunci las lucrurile asa. Sa descurga de la sine. Si celalalt face la fel. Si ne pierdem chiar cand am avea mai multa nevoie unul de celalalt.
As vrea sa ma inteleg. Dar imi e frica: dupa ce o fac, raman la fel? Nu vreau sa devin mai egoista. Mai rautacioasa. Mai rece.
Nu fac eforturi sa zambesc si sa fiu ceea ce sunt. Dar caut, la randul meu, sa potolesc furtuni. Si imi dau seama ca eforturile mele au rezultate opuse: cu cat credeam ca sunt mai aproape de raspunsuri, cu atat ele se gasesc mai departe.

Advertisements

~ by Vero on April 12, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: