Stones.

Acum ceva vreme, multa vreme, am citit ca a scrie te ajuta. Te ajuta sa iti poti mentine un oarecare echilibru psihic si o oarecare ordine in viata. Si de atunci ma plimb mereu cu un caiet dupa mine. Dar imi este cu atat mai frica sa ma apuc de scris.
Da, sunt de acord cu faptul ca m-ar putea ajuta. Si ma gandesc ca, atat timp cat oricum nu ma asculta nimeni, as putea sa imi insir gandurile. Dar de ce ma simt oare atat de vulnerabila, acum, ca stiu?

Sa vedem. Sunt de acord cu multe lucruri. Mai ales cu faptul ca, oricat de sociabil esti sau nu, ai nevoie de oameni. Nu ma hotarasc in care caz ai mai multa nevoie de oameni.
Well…am o intrebare. La care eu nu reusesc sa ii gasesc raspunsul. Inca o mai rumeg.
“Ce faci cand nu mai poti sa continui sa faci ceva pentru tine?” adaug aici si momentul in care iti dai seama ca nu mai ai nici cea mai mica idee cine esti: lucrurile care iti placeau, te lasa rece, lucruri ce credeai ca sunt simple, acum te fac sa devi confuz.
The way I see it situatia nu este roz. Nici nu cred ca are un nume. E, intr-un fel ciudat, o senzatie, mai bine. O plutire in slow motion.
Am ajuns sa nu imi mai placa oamenii. Ma irita. Chiar si cei pe care obisnuiam sa ii ador… Stiu ca o sa imi revin intr-un final si o sa pot sa fac ce fac de cand ma stiu…dar intre timp am eu nevoie de o pauza.

Advertisements

~ by Vero on April 16, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: