“teach” me

Ideile pe care le am se compun din cuvinte care nu întotdeauna îmi aparţin, dar pe care mi le însuşesc. Sunt oameni pe care îi înţeleg şi care par să fi căutat atât de mult pe cineva să îi asculte. De ce sunt aşa de fericiţi când sunt ascultaţi? De ce se simt uşuraţi?
Noi suntem vinovaţi când alegem ceva, noi suntem de vină pentru fiecare greşeală. Şi poate ne aparţine vina celorlalţi, când ei decid să nu le mai pese de noi.
Cu toate că se mai întâmplă câteodată să fie obositor, îmi place până la Dumnezeu ceea ce fac. Şi mi-am dat seama că, oricât mi-ar plăcea mie să am grijă de oricare altă persoană, nu pot lăsa pe nimeni să-mi întoarcă favorul.
Îmi dau seama că dorul de scris mă apucă doar când consider că am ceva de spus…pentru alte persoane sau pentru mine. Ca un bileţel…şi de reţinut.
Oh, la naiba cu toată filosofia. Am o vagă impresie că sunt amorezată. Şi în acelaşi timp, că nu sunt. Ah. Sunt o enigmă pentru mine. Şi mă analizez. Şi mă amuz.
Este ciudat să găseşti în oamenii pe care niciodată nu i-ai privit decât cu respect, ca superiori, acel…acel ceva. Şi, Doamne, că sunt şi mai confuză, dar nu cred că vreau ceva de la omul ăsta.
Nu căutam absolut nimic şi mai ales nu în tine. Şi voiam să îţi fiu eu prieten, nu să îmi fii tu. Şu uite ce ai făcut. Mă faci să râd aşa cum uitasem că pot. Şi mă faci să fiu atentă la lucruri care, câteodată, uit că sunt. Şi mai ales, mă faci să am emoţii când sunt lângă tine. Mă faci să te simt mai puţin om, pentru că, vezi tu, de oameni nu îmi este aşa frică.
Să fiu lângă tine e…e ca cel mai plăcut chin. E ceva de care fug în fiecare zi…dar ceva ce caut în fiecare noapte. Şi nu trebuie să te simţi nu ştiu cum. Nici măcar nu trebuie să renunţi la roşul natural.

Si dupa toate astea, nu pot sa recunosc nimic. Nu te vreau sa te iubesc, sa ma sprijin in tine, sa-mi alegi gandurile, sa le intelegi, sa incerci sa le citesti. Nu te vreau.
Nu vreau sa ma inveti nimic din ce stiu deja. Si daca e ceva ce sigur nu urmaresc, e sa-mi adun, iara, singura, de pe jos, sufletul.Asa ca, da, sunt sigura cand spun “nu te vreau”. Nu asa cum ai vrea sa te vreau…

Advertisements

~ by Vero on August 5, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: