Palm of your hand

Nu intotdeauna visele mele sunt dispuse sa faca un compromis: sa devina realitate. Mi se pare ca, de cele mai multe ori, incercand sa-mi fac visele sa para cat mai reale, ajung sa uit ce cautam. Nu incerc sa caut in altii explicatii pentru gesturile mele, ci, poate, doar confirmare.
A povesti cuiva un lucru despre tine poate fi ciudat. Mie, cel putin, mi se pare ciudat. Citisem un articol, acum ceva vreme, care pleca de la un citat simplu, pe care nu il retin, dar care era cam asa: lasa oamenii sa vorbeasca despre ei si nu or sa mai taca. Daca in momentul acela puteam, cumva, sa inteleg la ce se refera, se pare ca intre timp m-a marcat atat de tare, incat, acum, a vorbi despre mine pare a fi unul din cele mai grele lucruri. Ori asta, ori cele mai negre secrete ale mele, ajung sa le arunc unor oameni necunoscuti, cu o nepasare care ma face sa ma simt straina pentru mine.
Dar imi place, pe de alta parte, sa ascult. Mi se pare ca este experienta, ca este energie acumulata, sa asculti pe cineva. Mi se pare un gest de incredere, din partea celuilalt, sa isi deschisa sufletul si sa lase o particica din el in palma ta.
Problema, care mi se pare mie ca apare, este in momentul in care si celalalt vrea la schimb o particica din tine. Si cand o are, nu stie sa o pretuiasca la fel cum tu ii pretuiesti sufletul. Si, poate, cateodata, ajunge sa se simta dezamagit. Ceea ce te nemultumeste. Te simti inca odata tradat. Tradat de tine. Pentru ca, inca odata, tu ai gresit. Dar unde?
Ei bine,vezi tu, eu am ajuns sa fiu atat de egoista incat nu mai consider ca am gresit. Gasisem comparatia ce urmeaza cautand cu totul altceva, dar mi-am dat seama ca mi se potriveste. Si eu, ca si altii, sunt ca o sticla cu apa minerala. In momentul in care decid sa dau cuiva „dopul”, acel cineva ar face bine sa aibe mare grija cand il pune si cand il ia.
Se pare, totusi, ca majoritatea oamenilor, ca o masura de siguranta sau ceva complex de-a lor, prefera sa „agite sticla”, dar sa ia dopul si sa il pastreze, apoi. Si oricat mi-ar pasa mie, la un moment dat „bulele dispar”. Asa ca, exista sanse destul de mari sa nu ma intorc. Nu te baza pe faptul ca de data asta o sa imi fie mie dor de tine. Nu se mai intampla.
Sunt omul care isi tine promisiunile, chiar si cand trebuie sa dea o bucatica din el. Asa ca, inca este valabil, ma poti cauta. Suna-ma la orice ora ai nevoie de mine. Ti-am promis ca voi fi acolo pentru tine si crede-ma, te pretuiesc suficient cat sa o fac, inca. Dar felul in care tu ma faci sa ma simt nu mai este dragoste. Nu imi place frustrarea si nu imi place sa ma simt complexata. Nu imi place sa astept atat si mai ales nu imi place sa ma minti. Nu imi place ca a trebuit sa te feresti.
Daca pleci, pleaca. Dar nu te astepta sa iti dau o bucatica din mine pana te intorci. Daca te mai intorci. Cred in bunatatea nu intotdeauna cruda si in frumusetea fiecarui suflet. Asa ca o sa ma intristez, da, dar voi sterge repede orice lacrima, daca va fi vreuna varsata. Sunt atatea lucruri care vor umple absenta ta.

Advertisements

~ by Vero on August 14, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: