Postările lungi…le văd inutile.

Încă o dată “foaia” albă din faţa mea nu îmi spune absolut nimic. Nu mă ajută să îmi pun ordine în gânduri, nu îmi spune despre ce sau cine să vorbesc prima dată. Pixelii albi din faţa mea aşteaptă doar…Pentru prima dată, după mult prea mult timp, reuşesc să scriu doar cu lacrimi în ochi, nu şi pe oraji.
Mă gândesc la lucrurile despre care am vorbit în ultima vreme. Mă gândesc că am vorbit despre ele ca să ocup timp, spaţiu, ca pentru câteva momente să mă eliberez de…de povara de a mă plimba iar printre amintiri care mă fac să ies din zona mea de confort psihic. Lucruri care reprezintă nu cicatrici, ci răni încă deschise. Cuvinte rostite cu ani în urmă, şi totuşi, parcă abia ieri.
Postările lungi…le văd inutile. Vorbeşti despre nimic, repetând nimicul de mai devreme, de parcă sclipirea de geniu pe care ai avut s-ar mai repeta.

Advertisements

~ by Vero on December 17, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: