paradoxal.

Bucati rupte din sufletele unor oameni prea buni ca sa-si merite pacatele pe care le au de dus. Amintiri prea dureroase pentru a nu fi necesar sa fie inlocuite. Mai departe de orice simfonie in desert, potriveste-ti sufletul cu al meu.
Iti dau tot ce am, daca-mi peticesti sufletul cu bucati ramase din tine.
Uit de ce si mai ales uit cum sa fiu un om bun. Uit de ce am pornind in aventura mareata numita viata si uit de ce trebuie sa zambesc. Uit, si cand spun ca uit, inseamna ca uit totul. Ramane doar sa stiu. Ca, paradoxal, trebuie sa doara, dar sa zambesc.

Advertisements

~ by Vero on December 26, 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: