That’s my souls…

Am mintea goală. De fapt, încerc să fac tot posibilul să îmi păstrez mintea pe cât de goală pot. În afară de asta, din când în când mă inundă dezamăgirea. Şi ceva ce seamănă a…repulsie.
În ciuda faptului că, pe de-o parte, nu mă consider vinovată pentru ce se întâmplă, cele două “sentimente” se îndreaptă, din partea mea…către mine.
Mi-am pierdut puţin capul şi am crezut, pentru o secundă, ca de obicei, că dacă sper suficient şi dacă încep să investesc şi mai ales, dacă eu cred…se va întâmpla.
De ce încercăm să fim altfel? Pentru că, pentru puţin timp, cât reuşim, din când în când, poate ne place. Ştiu că nu pot să o fac, ştiu că nu sunt făcută să fiu în relaţii, nu sunt…eu. Acum, mai ales, ştiu.
Pentru că acum am fost “matură”, mi-am lăsat fluturii să zboare nestingheriţi în mine, am zâmbit, ignorâng pe oricine şi, mai ales, am sărutat închizând ochii şi uitând lumea în care trăiesc, pentru câteva secunde.
Nu contează ce se întâmplă după. Golul imens care se extinde din piept, în braţe, în abdomen, în picioare sau lipsa periodică de aer…astea sunt doar detaliile de după.

Advertisements

~ by Vero on March 24, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: