săptămâna lui April

Cum am spus? Ah, da: suntem nişte fiinţe fragile când se întâmplă să cădem. Dar totul se schimbă în drumul nostru înapoi spre vârf.

A. m-a întrebat zilele trecute dacă l-am iubit. Mi-am ridicat privirea din cana de ceai şi m-am uitat puţin panicată la ea. Ah, panica. Atât de prezentă în ultimele zile încât aproape că nu mă mai deranja.
– Nu. Încă îl mai iubesc, zic, pe un ton în care se citea o oarecare disperare.

Continuăm discuţia cu enigmele ei, cu problemele mele şi ne învârtim în jurul aceluiaşi etern şi nemuritor subiect: love.
Trage concluzia că niciodată nu ar mai trebui să îi căutăm pe cei care ne-au rănit.
Dar A., eu am nevoie de timp. Apoi, chiar aş vrea să pot vorbi cu el din nou.
– De ce? mă întreabă pe un ton în care citesc o cantitate clară de ură nu la adresa mea sau a celui ce m-a adus pe mine în starea în care eram în prezent de acela, ci la adresa tuturor bărbaţilor. Poate o întrebare din asta să fie un reproş?

*********************************************************************************************************************************

Sufletul nostru este ceva ce atât de rar reuşeşte să iasă, să se exprime puţin, să îl simţim, încât nu am de gând să nu îl iau în seamă când se întâmplă ceva. Vreau să mă fac fericită ascultându-mă.

*********************************************************************************************************************************

Mulţi sau nu, o mână de oameni au observat că, în ciuda efortului meu de a mă păstra întreagă, mă destrămam câte puţin. După părerea generală, trebuia să devin şi acum genul de om care, din când în când, mi se întâmplă să fiu.
Rece, indiferentă, lăsând brusc în urmă tot.
De ce aş vrea să las loc de ură în mine?
Am încercat rece şi indiferentă. Mă despărţea pe mine…de mine. Simţeam regretul că decizia mea fusese luată de altcineva.
Come, take a walk on the wild side.
Daca faze ale oricărui eveniment cu impact mare asupra persoanei includ şi depresia, cred că am reuşit să ajung la 5, fără 4. (Şoc – negare – furie – depresie – acceptare).

Mă simt azi mai bine decât ieri, mai bine decât toată săptămâna. Şi asta doar pentru că am avut încredere în mine. Da, trebuie să ştim să mai fim şi egoişti, oricât de tare ne-am dori să-i salvăm pe ceilalţi.

Advertisements

~ by Vero on April 7, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: