acolo

Trecuse deja o perioada de cand eram in acel loc. Tot ce imi doream era sa ma intorc acasa. Cand ceva mi se parea ca aduce catusi de putin cu locul in care crescusem eu, mi se umpleau ochii de lacrimi. Adoram mirosul de acasa, privelistea de acasa si, chiar daca nu as fi putut niciodata crede, in trecut, imi lipseau oamenii de acasa. Nu doar cunoscutii. Imi lipseau in acel moment strainii care-mi zambeau pe strada, imi lipseau casierii care vorbeau politicos, imi lipsea orice era colo diferit.

Incercam, poate, de prea putin timp sa ma adaptez mancarii facute de mine, curateniei mele ce nu mai era “deranjata” de nimeni si, mai ales, companiei mele. Descopeream ca nu sunt cea mai placuta companie si ca se poate ca nu mereu sa imi pese de ceea ce se intampla in jurul meu. Descoperisem doua lucruri foarte importante ce aveau legatura directa cu mine:
1. chiar daca imi placea sa stiu totul, de data asta urma sa ma dau la o parte voit
2. oricat de mult as fi vrut sa ii salvez pe ceilalti, de data asta aveam nevoie sa ma salvez pe mine.
Nu aflasem inca ce anume voi face sa ma asigur ca urma sa-mi fie cat mai bine, dar aveam o incredere fantastica in faptul ca nu avea cum sa fie rau. Ori asta, ori traiam in mica mea bula fantastica.

Advertisements

~ by Vero on October 12, 2013.

One Response to “ acolo

  1. of,of, ma doare-n suflet, dar stiu ca poti ! trebuie doar sa-ti iei avant si vei face fata ! casa e acolo si te asteapta , oamenii si muntii vor ramane-n acelasi loc pe care-l stii ! luv u child !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: