muze si zile triste

Azi am citit o postare scurta intitulata “Writing tips”. La punctul patru (Collect your inspirations) m-am blocat si mi-am amintit de o conversatie pe care am avut-o aseara cu Dragos, care incerca sa scrie o poezie, si care mi-a spus “discutia cu tine poate ma inspira”.
Am vrut in acel moment sa ii spun “cauta-ti muza. Cauta acea persoana sau loc sau sentiment care sa te faca sa vrei sa scrii.”
Azi dimineata ma intrebam “cine este muza mea?” Si dupa doar cateva secunde de gandire, un sentiment placut, dar de usoara tristete m-a cuprins: absenta oamenilor pe care ii iubesc ma face sa scriu. Dorul de ei imi trezeste imaginatia si, ca sa evit sa las melancolia sa ma cuprinda adesea, scriu despre ei si despre ce am fi putut face. Scriu despre influenta pe care lipsa lor o au si scriu despre omul ce devin, fara ei. Toate cuvintele pe care le insir pe blog sau in postari ocazionale pe Facebook sunt scoase direct din suflet, pentru ca eu cred in exprimarea emotiilor si a sentimentelor si, odata cu asta, cred ca a scrie atunci cand ai impresia ca lucrurile o iau razna iti aduce pace din nou.
Mi-am dat seama de ce exista doar perioade in care pot sa scriu si, mai ales, de ce acum paginile jurnalului meu sunt neatinse de zile.

Advertisements

~ by Vero on October 17, 2013.

One Response to “muze si zile triste”

  1. nostalgia, fir-ar ea sa fie ! ce ne-am face fara ea ? am trece usurel prin viata ! deeeeci, nostalgia ne tine-n priza ; ne intristeaza dar ne determina si sa ne mobilizam, nu-i asa ? inainte cu tupeu ! luv u child !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: