Anne shall be continued

Anne intră pe uşa veche, a cărei încuietoare se bloca mereu şi a cărei clanţă nu era niciodată în poziţia corectă. I se părea cald, acum că intrase în apartament, dar aştepta să se mai dezmorţească şi să constate că, aşa cum se întâmplă de obicei, este doar mai cald decât afară. Niciodată, de când se mutase în acest apartament nu afusese senzaţia simplă, ameţitoare de cald, ci poate doar de plăcut. Nu îşi permisese miciile ei plăceri, cum ar fi umblatul desculţă sau doar în lenjerie. Existau multe lucruri ce o deranjau, dar în acest moment nu voia să se gândească la condiţiile în care locuia şi poftele ce-i erau refuzate.
Intră în bucătărie şi îşi lăsă rucsacul pe colţar, aşezându-se lângă el, lăsându-şi paltonul să-i alunece de pe umeri, în spate. Cu gândurile pierdute dincolo de peretele bucătăriei, îşi întinse coatele pe masă, lăsându-şi capul pe unul din braţe.
Ajunsese acasă mai devreme decât colegele cu care locuia, dar asta nu conta foarte mult. Nu întotdeauna obişnuiau să vorbească…aproape niciodată când erau toate acasă, deodată.
“Degeaba sunt cine sunt şi degeaba încerc şi aproape degeaba reuşesc. Trebuia să ştiu cine sunt şi mi-ar fi fost mai simplu. Am rămas blocată pe ideea că am greşit undeva. Dar unde? Şi cine sau ce trebuie să fie?”
Fiecare problemă pe care o întâmpina o discuta, cel mai adesea, cu sine, şi niciodată în gând. Nu se simţea nici mândră, dar nici nu nega faptul că îşi rezolva problemele discutându-le cu voce tare, contrazicându-se pe sine, purtând un dialog cu ea însăşi. Şi doar dacă se întâmpla să se găsească vreodată în impas cerea ajutorul unei alte persoane, vorbind indirect despre problemă.
[26.12.2013: to be continued]

Cu gândurile încă hoinărind departe de locul în care se află, Anne auzi cum cineva, dincolo de uşa de la intrare se chinuie să pătrundă în apartament. Nu se ridică să o ajute pe colega ce era de partea cealaltă a uşii, căutând poziţia perfectă a cheii în încuietoare, pentru a reuşi să o descuie. Aştepta ca persoana să îşi facă apariţia în bucătărie, să vină odată şi să înceapă să vorbească. După câteva secunde uşa cedase şi încă o persoană se afla în apartament.
“Cum a fost ziua ta?” întrebă persoana ce abia a intrat şi, recunoscând vocea, zâmbi. Oricare din colegele de apartament putea să intre, dar a intrat exact cine trebuia. Şi acum, înainte de a răspunde, admira fiinţa ce-i era înainte care, cu gesturi leneşe era indecisă: să se aşeze ori să caute ceva de mâncare?
[27.12.2013: to be continued]
Câteva zeci de minute de conversație urmau, și chiar dacă ar fi putut să nu ajungă la un rezultat foarte clar ori să nu fie foarte lămurită, problema ei urma să nu mai rămână doar a ei, și să o împartă cu cineva. În acest moment, această problemă intimă ce-i măcina sufletul trebuia împărțită cu cineva. În dreapta ei, așezându-se la masă abia după ce-și pregătise ceva rapid de mâncare cu ce mai găsise prin frigider, stătea acum Noemia.
”O să încep să vorbesc și totul va părea fără sens. Dar, de fiecare dată când te vei pierde pe undeva ori nu vei înțelege ceva din ce încerc să-ți spun, mă oprești, mă întrerupi, întrebi, te lămuresc. Bine?”
Noemia îi încuviință din cap, curioasă să afle ce se mai întâmplase și de această fată.
[6.01.2014: to be continued]

Advertisements

~ by Vero on December 28, 2013.

2 Responses to “Anne shall be continued”

  1. astept cu nerabdare continuarea ! o data aproximativa s-ar putea sti ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: